ciuguli
Romanian edit
Etymology edit
Unknown. Probably an expressive creation or onomatopoetic, or linked with cioc (“beak”). Less likely from Hungarian csokolni (“kiss”) or csögölni. See also giugiuli, ciocăni.
Verb edit
a ciuguli (third-person singular present ciugulește, past participle ciugulit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of ciuguli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciuguli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciugulind | ||||||
| past participle | ciugulit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciugulesc | ciugulești | ciugulește | ciugulim | ciuguliți | ciugulesc | |
| imperfect | ciuguleam | ciuguleai | ciugulea | ciuguleam | ciuguleați | ciuguleau | |
| simple perfect | ciugulii | ciuguliși | ciuguli | ciugulirăm | ciugulirăți | ciuguliră | |
| pluperfect | ciugulisem | ciuguliseși | ciugulise | ciuguliserăm | ciuguliserăți | ciuguliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciugulesc | să ciugulești | să ciugulească | să ciugulim | să ciuguliți | să ciugulească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciugulește | ciuguliți | |||||
| negative | nu ciuguli | nu ciuguliți | |||||