ciumoaică

Romanian

Etymology

From ciumă +‎ -oaică.

Noun

ciumoaică f (plural ciumoaice)

1. thorn apple (Datura stramonium)

Declension

Declension of ciumoaică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciumoaică	ciumoaica	(niște) ciumoaice	ciumoaicele
genitive/dative	(unei) ciumoaice	ciumoaicei	(unor) ciumoaice	ciumoaicelor
vocative	ciumoaică, ciumoaico		ciumoaicelor

References

• ciumoaică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN