clămpăi

Romanian

Etymology

From clamp +‎ -ăi.

Verb

a clămpăi (third-person singular present clămpăește, past participle clămpăit) 4th conj.

1. to hit a metalic object with another

Conjugation

    conjugation of clămpăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a clămpăi
gerund			clămpăind
past participle			clămpăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	clămpăiesc	clămpăiești	clămpăiește	clămpăim	clămpăiți	clămpăiesc
	imperfect	clămpăiam	clămpăiai	clămpăia	clămpăiam	clămpăiați	clămpăiau
	simple perfect	clămpăii	clămpăiși	clămpăi	clămpăirăm	clămpăirăți	clămpăiră
	pluperfect	clămpăisem	clămpăiseși	clămpăise	clămpăiserăm	clămpăiserăți	clămpăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să clămpăiesc	să clămpăiești	să clămpăiască	să clămpăim	să clămpăiți	să clămpăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		clămpăiește			clămpăiți
	negative		nu clămpăi			nu clămpăiți