clămpăni
Romanian edit
Etymology edit
Of onomatopoetic origin.
Verb edit
a clămpăni (third-person singular present clămpănește, past participle clămpănit) 4th conj.
- to hit a metalic object with another
- (colloquial) to speak too much, to jabber
Conjugation edit
conjugation of clămpăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a clămpăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | clămpănind | ||||||
| past participle | clămpănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | clămpănesc | clămpănești | clămpănește | clămpănim | clămpăniți | clămpănesc | |
| imperfect | clămpăneam | clămpăneai | clămpănea | clămpăneam | clămpăneați | clămpăneau | |
| simple perfect | clămpănii | clămpăniși | clămpăni | clămpănirăm | clămpănirăți | clămpăniră | |
| pluperfect | clămpănisem | clămpăniseși | clămpănise | clămpăniserăm | clămpăniserăți | clămpăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să clămpănesc | să clămpănești | să clămpănească | să clămpănim | să clămpăniți | să clămpănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | clămpănește | clămpăniți | |||||
| negative | nu clămpăni | nu clămpăniți | |||||