clăncăi

Romanian

Etymology

From clanc +‎ -ăi.

Verb

a clăncăi (third-person singular present clăncăie, past participle clăncăit) 4th conj.

1. to clink

Conjugation

    conjugation of clăncăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a clăncăi
gerund			clăncăind
past participle			clăncăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	clăncăi	clăncăi	clăncăie	clăncăim	clăncăiți	clăncăie
	imperfect	clăncăiam	clăncăiai	clăncăia	clăncăiam	clăncăiați	clăncăiau
	simple perfect	clăncăii	clăncăiși	clăncăi	clăncăirăm	clăncăirăți	clăncăiră
	pluperfect	clăncăisem	clăncăiseși	clăncăise	clăncăiserăm	clăncăiserăți	clăncăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să clăncăi	să clăncăi	să clăncăie	să clăncăim	să clăncăiți	să clăncăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		clăncăie			clăncăiți
	negative		nu clăncăi			nu clăncăiți