cleștuț

Romanian

Etymology

From clește +‎ -uț.

Noun

cleștuț n (plural cleștuțe)

1. diminutive of clește

Declension

Declension of cleștuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cleștuț	cleștuțul	(niște) cleștuțe	cleștuțele
genitive/dative	(unui) cleștuț	cleștuțului	(unor) cleștuțe	cleștuțelor
vocative	cleștuțule		cleștuțelor