clinuț

Romanian

Etymology

From clin +‎ -uț.

Noun

clinuț n (plural clinuțe)

1. diminutive of clin

Declension

Declension of clinuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) clinuț	clinuțul	(niște) clinuțe	clinuțele
genitive/dative	(unui) clinuț	clinuțului	(unor) clinuțe	clinuțelor
vocative	clinuțule		clinuțelor

References

• clinuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN