cloncăi

Romanian

Etymology

From clonc +‎ -ăi.

Verb

a cloncăi (third-person singular present cloncăie, past participle cloncăit) 4th conj.

1. to cluck

Conjugation

    conjugation of cloncăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a cloncăi
gerund			cloncăind
past participle			cloncăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cloncăi	cloncăi	cloncăie	cloncăim	cloncăiți	cloncăie
	imperfect	cloncăiam	cloncăiai	cloncăia	cloncăiam	cloncăiați	cloncăiau
	simple perfect	cloncăii	cloncăiși	cloncăi	cloncăirăm	cloncăirăți	cloncăiră
	pluperfect	cloncăisem	cloncăiseși	cloncăise	cloncăiserăm	cloncăiserăți	cloncăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cloncăi	să cloncăi	să cloncăie	să cloncăim	să cloncăiți	să cloncăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cloncăie			cloncăiți
	negative		nu cloncăi			nu cloncăiți