cociuță

Romanian

Etymology

From cocie +‎ -uță.

Noun

cociuță f (plural cociuțe)

1. diminutive of cocie

Declension

Declension of cociuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cociuță	cociuța	(niște) cociuțe	cociuțele
genitive/dative	(unei) cociuțe	cociuței	(unor) cociuțe	cociuțelor
vocative	cociuță, cociuțo		cociuțelor

References

• cociuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN