coduță

Romanian

Etymology

From coadă +‎ -uță.

Noun

coduță f (plural coduțe)

1. diminutive of coadă

Declension

Declension of coduță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) coduță	coduța	(niște) coduțe	coduțele
genitive/dative	(unei) coduțe	coduței	(unor) coduțe	coduțelor
vocative	coduță, coduțo		coduțelor

References

• coduță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN