colăcăriță

Romanian

Etymology

From colăcar +‎ -iță.

Noun

colăcăriță f (plural colăcărițe)

1. female equivalent of colăcar

Declension

Declension of colăcăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) colăcăriță	colăcărița	(niște) colăcărițe	colăcărițele
genitive/dative	(unei) colăcărițe	colăcăriței	(unor) colăcărițe	colăcărițelor
vocative	colăcăriță, colăcărițo		colăcărițelor

References

• colăcăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN