colăcuț

Romanian

Etymology

From colac +‎ -uț.

Noun

colăcuț m (plural colăcuți)

1. diminutive of colac

Declension

Declension of colăcuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) colăcuț	colăcuțul	(niște) colăcuți	colăcuții
genitive/dative	(unui) colăcuț	colăcuțului	(unor) colăcuți	colăcuților
vocative	colăcuțule		colăcuților