colțișor

Romanian

Etymology

From colț +‎ -ișor.

Noun

colțișor n (plural colțișoare)

1. diminutive of colț; small corner

Declension

Declension of colțișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) colțișor	colțișorul	(niște) colțișore	colțișorele
genitive/dative	(unui) colțișor	colțișorului	(unor) colțișore	colțișorelor
vocative	colțișorule		colțișorelor