colțușor

Romanian

Etymology

From colț +‎ -ișor.

Noun

colțușor n (plural colțușoare)

1. diminutive of colț

Declension

Declension of colțușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) colțușor	colțușorul	(niște) colțușoare	colțușoarele
genitive/dative	(unui) colțușor	colțușorului	(unor) colțușoare	colțușoarelor
vocative	colțușorule		colțușoarelor

References

• colțușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN