colțuleț

Romanian

Etymology

From colț +‎ -uleț.

Noun

colțuleț n (plural colțulețe)

1. diminutive of colț; small corner

Declension

Declension of colțuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) colțuleț	colțulețul	(niște) colțulețe	colțulețele
genitive/dative	(unui) colțuleț	colțulețului	(unor) colțulețe	colțulețelor
vocative	colțulețule		colțulețelor