colțurel

Romanian

Etymology

From colț +‎ -urel.

Noun

colțurel n (plural colțurele)

1. diminutive of colț

Declension

Declension of colțurel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) colțurel	colțurelul	(niște) colțurele	colțurelele
genitive/dative	(unui) colțurel	colțurelului	(unor) colțurele	colțurelelor
vocative	colțurelule		colțurelelor

References

• colțurel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN