colaboraționist

Romanian

Etymology

Borrowed from French collaborationniste. By surface analysis, colaborațiune +‎ -ist.

Noun

colaboraționist m (plural colaboraționiști)

1. collaborationist

Declension

Declension of colaboraționist

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) colaboraționist	colaboraționistul	(niște) colaboraționiști	colaboraționiștii
genitive/dative	(unui) colaboraționist	colaboraționistului	(unor) colaboraționiști	colaboraționiștilor
vocative	colaboraționistule		colaboraționiștilor