colocație

Romanian

Etymology

Borrowed from French collocation

Pronunciation

• IPA^(key): /koloˈkat͡sie/

Noun

colocație f (plural colocații)

1. (linguistics) collocation

Inflection

Declension of colocație

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) colocație	colocația	(niște) colocații	colocațiile
genitive/dative	(unei) colocații	colocației	(unor) colocații	colocațiilor
vocative	colocație, colocațio		colocațiilor

See also

• locuțiune
• sintagmă