comânji

Romanian

Alternative forms

• comînji — old orthography

Etymology

Probably from mânji, or possibly from Latin commingere, present active infinitive of commingō, or influenced by it.

Verb

a comânji (third-person singular present comânjește, past participle comânjit) 4th conj.

1. (rare, regional, Transylvania) to dirty, soil

   Synonyms: murdări, spurca, mânji

Conjugation

    conjugation of comânji (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a comânji
gerund			comânjind
past participle			comânjit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	comânjesc	comânjești	comânjește	comânjim	comânjiți	comânjesc
	imperfect	comânjeam	comânjeai	comânjea	comânjeam	comânjeați	comânjeau
	simple perfect	comânjii	comânjiși	comânji	comânjirăm	comânjirăți	comânjiră
	pluperfect	comânjisem	comânjiseși	comânjise	comânjiserăm	comânjiserăți	comânjiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să comânjesc	să comânjești	să comânjească	să comânjim	să comânjiți	să comânjească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		comânjește			comânjiți
	negative		nu comânji			nu comânjiți