comanduitor

Romanian

Etymology

From comândui +‎ -itor.

Noun

comanduitor m (plural comanduitori)

1. (obsolete) commander

Declension

Declension of comanduitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) comanduitor	comanduitorul	(niște) comanduitori	comanduitorii
genitive/dative	(unui) comanduitor	comanduitorului	(unor) comanduitori	comanduitorilor
vocative	comanduitorule		comanduitorilor

References

• comanduitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN