complăcea

Romanian

Alternative forms

• complace

Etymology

From con- +‎ plăcea.

Verb

a complăcea (third-person singular present complace, past participle complăcut) 2nd conj.

1. (reflexive) to indulge oneself (into a situation)

Conjugation

    conjugation of complăcea (second conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a complăcea
gerund			complăcând
past participle			complăcut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	complac	complaci	complace	complăcem	complăceți	complac
	imperfect	complăceam	complăceai	complăcea	complăceam	complăceați	complăceau
	simple perfect	complăcui	complăcuși	complăcu	complăcurăm	complăcurăți	complăcură
	pluperfect	complăcusem	complăcuseși	complăcuse	complăcuserăm	complăcuserăți	complăcuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să complac	să complaci	să complacă	să complăcem	să complăceți	să complacă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		complace			complăceți
	negative		nu complăcea			nu complăceți