complini

Romanian

Etymology

From con- +‎ împlini.

Verb

a complini (third-person singular present complinie, past participle complinit) 4th conj.

1. to complete

Conjugation

    conjugation of complini (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a complini
gerund			complinind
past participle			complinit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	complin	complini	compline	complinim	compliniți	complin
	imperfect	complineam	complineai	complinea	complineam	complineați	complineau
	simple perfect	complinii	compliniși	complini	complinirăm	complinirăți	compliniră
	pluperfect	complinisem	compliniseși	complinise	compliniserăm	compliniserăți	compliniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să complin	să complini	să complină	să complinim	să compliniți	să complină
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		compline			compliniți
	negative		nu complini			nu compliniți