complotare

Romanian

Etymology

From complota.

Noun

complotare f (plural complotări)

1. plotting

Declension

Declension of complotare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) complotare	complotarea	(niște) complotări	complotările
genitive/dative	(unei) complotări	complotării	(unor) complotări	complotărilor
vocative	complotare, complotareo		complotărilor

Spanish

Verb

complotare

1. first/third-person singular future subjunctive of complotar