conceni
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic коньчанъ (konĭčanŭ).
Verb edit
a conceni (third-person singular present concenește, past participle concenit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of conceni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a conceni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | concenind | ||||||
| past participle | concenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | concenesc | concenești | concenește | concenim | conceniți | concenesc | |
| imperfect | conceneam | conceneai | concenea | conceneam | conceneați | conceneau | |
| simple perfect | concenii | conceniși | conceni | concenirăm | concenirăți | conceniră | |
| pluperfect | concenisem | conceniseși | concenise | conceniserăm | conceniserăți | conceniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să concenesc | să concenești | să concenească | să concenim | să conceniți | să concenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | concenește | conceniți | |||||
| negative | nu conceni | nu conceniți | |||||