conciuleț

Romanian

Etymology

From conci +‎ -uleț.

Noun

conciuleț n (plural conciulețe)

1. diminutive of conci

Declension

Declension of conciuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) conciuleț	conciulețul	(niște) conciulețe	conciulețele
genitive/dative	(unui) conciuleț	conciulețului	(unor) conciulețe	conciulețelor
vocative	conciulețule		conciulețelor

References

• conciuleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN