confecționer

See also: confectioner

Romanian

Etymology

Borrowed from French confectionneur.

Noun

confecționer m (plural confecționeri)

1. maker

Declension

Declension of confecționer

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) confecționer	confecționerul	(niște) confecționeri	confecționerii
genitive/dative	(unui) confecționer	confecționerului	(unor) confecționeri	confecționerilor
vocative	confecționerule		confecționerilor