congregaționist

Romanian

Etymology

Borrowed from French congrégationniste.

Noun

congregaționist m (plural congregaționiști)

1. congregationist

Declension

Declension of congregaționist

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) congregaționist	congregaționistul	(niște) congregaționiști	congregaționiștii
genitive/dative	(unui) congregaționist	congregaționistului	(unor) congregaționiști	congregaționiștilor
vocative	congregaționistule		congregaționiștilor