conlocuire

Romanian

Etymology

From conlocui +‎ -re.

Noun

conlocuire f (plural conlocuiri)

1. cohabitation

Declension

Declension of conlocuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) conlocuire	conlocuirea	(niște) conlocuiri	conlocuirile
genitive/dative	(unei) conlocuiri	conlocuirii	(unor) conlocuiri	conlocuirilor
vocative	conlocuire, conlocuireo		conlocuirilor