constitui

See also: constituí

Latin

Verb

cōnstituī

1. inflection of cōnstituō:
   1. first-person singular perfect active indicative
   2. present passive infinitive

Portuguese

Verb

constitui

1. inflection of constituir:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French constituer, from Latin constituere.

Verb

a constitui (third-person singular present constituie, past participle constituit) 4th conj.

1. to constitute

Conjugation

    conjugation of constitui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a constitui
gerund			constituind
past participle			constituit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	constitui	constitui	constituie	constituim	constituiți	constituie
	imperfect	constituiam	constituiai	constituia	constituiam	constituiați	constituiau
	simple perfect	constituii	constituiși	constitui	constituirăm	constituirăți	constituiră
	pluperfect	constituisem	constituiseși	constituise	constituiserăm	constituiserăți	constituiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să constitui	să constitui	să constituie	să constituim	să constituiți	să constituie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		constituie			constituiți
	negative		nu constitui			nu constituiți