contingență

Romanian

Etymology

Borrowed from French contingence.

Noun

contingență f (plural contingențe)

1. contingency

Declension

Declension of contingență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) contingență	contingența	(niște) contingențe	contingențele
genitive/dative	(unei) contingențe	contingenței	(unor) contingențe	contingențelor
vocative	contingență, contingențo		contingențelor