contoar
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French comptoir.
Noun
editcontoar n (plural contoare)
Declension
editDeclension of contoar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) contoar | contoarul | (niște) contoare | contoarele |
genitive/dative | (unui) contoar | contoarului | (unor) contoare | contoarelor |
vocative | contoarule | contoarelor |