contopi

Romanian

Etymology

From con- (“together”) +‎ topi (“to melt”), a calque of German zusammenschmelzen.

Verb

a contopi (third-person singular present contopește, past participle contopit) 4th conj.

1. (transitive) to blend, meld
2. (reflexive) to blend, meld (together)

Conjugation

    conjugation of contopi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a contopi
gerund			contopind
past participle			contopit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	contopesc	contopești	contopește	contopim	contopiți	contopesc
	imperfect	contopeam	contopeai	contopea	contopeam	contopeați	contopeau
	simple perfect	contopii	contopiși	contopi	contopirăm	contopirăți	contopiră
	pluperfect	contopisem	contopiseși	contopise	contopiserăm	contopiserăți	contopiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să contopesc	să contopești	să contopească	să contopim	să contopiți	să contopească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		contopește			contopiți
	negative		nu contopi			nu contopiți