contrafăcător

Romanian

Etymology

From contraface +‎ -ător.

Noun

contrafăcător m (plural contrafăcători)

1. counterfeiter, forger

Declension

Declension of contrafăcător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) contrafăcător	contrafăcătorul	(niște) contrafăcători	contrafăcătorii
genitive/dative	(unui) contrafăcător	contrafăcătorului	(unor) contrafăcători	contrafăcătorilor
vocative	contrafăcătorule		contrafăcătorilor

References

• contrafăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN