contrasubiect

Romanian

Etymology

From contra- +‎ subiect. Calque of French contre-sujet.

Noun

contrasubiect n (plural contrasubiecte)

1. countersubject

Declension

Declension of contrasubiect

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) contrasubiect	contrasubiectul	(niște) contrasubiecte	contrasubiectele
genitive/dative	(unui) contrasubiect	contrasubiectului	(unor) contrasubiecte	contrasubiectelor
vocative	contrasubiectule		contrasubiectelor