coperit

Romanian

Adjective

coperit m or n (feminine singular coperită, masculine plural coperiți, feminine and neuter plural coperite)

1. Obsolete form of acoperit.

Declension

Declension of coperit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	coperit		coperită	coperiți	coperite
	definite	coperitul		coperita	coperiții	coperitele
genitive/ dative	indefinite	coperit		coperite	coperiți	coperite
	definite	coperitului		coperitei	coperiților	coperitelor

References

• coperit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN