copilime

Romanian

Etymology

From copil +‎ -ime.

Noun

copilime f (plural copilimi)

1. childkind

Declension

Declension of copilime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) copilime	copilimea	(niște) copilimi	copilimile
genitive/dative	(unei) copilimi	copilimii	(unor) copilimi	copilimilor
vocative	copilime, copilimeo		copilimilor

References

• copilime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN