corigent

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin corrigens.

Noun

corigent m (plural corigenți)

1. corrective

Declension

Declension of corigent

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) corigent	corigentul	(niște) corigenți	corigenții
genitive/dative	(unui) corigent	corigentului	(unor) corigenți	corigenților
vocative	corigentule		corigenților