cortuț

Romanian

Etymology

From cort +‎ -uț.

Noun

cortuț n (plural cortuțe)

1. diminutive of cort

Declension

Declension of cortuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cortuț	cortuțul	(niște) cortuțe	cortuțele
genitive/dative	(unui) cortuț	cortuțului	(unor) cortuțe	cortuțelor
vocative	cortuțule		cortuțelor

References

• cortuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN