cosăcuță

Romanian

Etymology

From cosac +‎ -uță.

Noun

cosăcuță f (plural cosăcuțe)

1. diminutive of cosac

Declension

Declension of cosăcuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cosăcuță	cosăcuța	(niște) cosăcuțe	cosăcuțele
genitive/dative	(unei) cosăcuțe	cosăcuței	(unor) cosăcuțe	cosăcuțelor
vocative	cosăcuță, cosăcuțo		cosăcuțelor

References

• cosăcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN