cotiguță

Romanian

Etymology

From cotigă +‎ -uță.

Noun

cotiguță f (plural cotiguțe)

1. diminutive of cotigă

Declension

Declension of cotiguță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cotiguță	cotiguța	(niște) cotiguțe	cotiguțele
genitive/dative	(unei) cotiguțe	cotiguței	(unor) cotiguțe	cotiguțelor
vocative	cotiguță, cotiguțo		cotiguțelor

References

• cotiguță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN