cotrâncioară

Romanian

Etymology

From cotrânță +‎ -cioară.

Noun

cotrâncioară f (plural cotrâncioare)

1. diminutive of cotrânță

Declension

Declension of cotrâncioară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cotrâncioară	cotrâncioara	(niște) cotrâncioare	cotrâncioarele
genitive/dative	(unei) cotrâncioare	cotrâncioarei	(unor) cotrâncioare	cotrâncioarelor
vocative	cotrâncioară, cotrâncioaro		cotrâncioarelor

References

• cotrâncioară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN