covată

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish قاوطه (kavata).

Noun

covată f (plural coveți)

1. trough

Declension

Declension of covată

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) covată	covata	(niște) coveți	covețile
genitive/dative	(unei) coveți	coveții	(unor) coveți	coveților
vocative	covată, covato		coveților