covriguț

Romanian

Etymology

From covrig +‎ -uț.

Noun

covriguț m (plural covriguți)

1. diminutive of covrig

Declension

Declension of covriguț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) covriguț	covriguțul	(niște) covriguți	covriguții
genitive/dative	(unui) covriguț	covriguțului	(unor) covriguți	covriguților
vocative	covriguțule		covriguților