crâmpoți

Romanian

Etymology

From crâmpot.

Verb

a crâmpoți (third-person singular present crâmpoțește, past participle crâmpoțit) 4th conj.

1. to hack into pieces

Conjugation

    conjugation of crâmpoți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a crâmpoți
gerund			crâmpoțind
past participle			crâmpoțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	crâmpoțesc	crâmpoțești	crâmpoțește	crâmpoțim	crâmpoțiți	crâmpoțesc
	imperfect	crâmpoțeam	crâmpoțeai	crâmpoțea	crâmpoțeam	crâmpoțeați	crâmpoțeau
	simple perfect	crâmpoții	crâmpoțiși	crâmpoți	crâmpoțirăm	crâmpoțirăți	crâmpoțiră
	pluperfect	crâmpoțisem	crâmpoțiseși	crâmpoțise	crâmpoțiserăm	crâmpoțiserăți	crâmpoțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să crâmpoțesc	să crâmpoțești	să crâmpoțească	să crâmpoțim	să crâmpoțiți	să crâmpoțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		crâmpoțește			crâmpoțiți
	negative		nu crâmpoți			nu crâmpoțiți