cușmuță

Romanian

Etymology

From cușmă +‎ -uță.

Noun

cușmuță f (plural cușmuțe)

1. diminutive of cușmă

Declension

Declension of cușmuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cușmuță	cușmuța	(niște) cușmuțe	cușmuțele
genitive/dative	(unei) cușmuțe	cușmuței	(unor) cușmuțe	cușmuțelor
vocative	cușmuță, cușmuțo		cușmuțelor

References

• cușmuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN