cuțituț

Romanian

Etymology

From cuțit +‎ -uț.

Noun

cuțituț n (plural cuțituțe)

1. diminutive of cuțit

Declension

Declension of cuțituț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cuțituț	cuțituțul	(niște) cuțituțe	cuțituțele
genitive/dative	(unui) cuțituț	cuțituțului	(unor) cuțituțe	cuțituțelor
vocative	cuțituțule		cuțituțelor

References

• cuțituț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN