cuceri

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *conquerīre or conquaerere, from Latin conquīrere, present active infinitive of conquīrō.

Verb

a cuceri (third-person singular present cucere, past participle cucerit) 4th conj.

1. to conquer

Conjugation

    conjugation of cuceri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cuceri
gerund			cucerind
past participle			cucerit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cuceresc	cucerești	cucerește	cucerim	cuceriți	cuceresc
	imperfect	cuceream	cucereai	cucerea	cuceream	cucereați	cucereau
	simple perfect	cucerii	cuceriși	cuceri	cucerirăm	cucerirăți	cuceriră
	pluperfect	cucerisem	cuceriseși	cucerise	cuceriserăm	cuceriserăți	cuceriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cuceresc	să cucerești	să cucerească	să cucerim	să cuceriți	să cucerească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cucerește			cuceriți
	negative		nu cuceri			nu cuceriți

Derived terms

• cucerire
• cuceritor
• cucernic

See also

• învinge
• supune