cucușel

Romanian

Etymology

From cuc +‎ -ușel.

Noun

cucușel m (plural cucușei)

1. diminutive of cuc

Declension

Declension of cucușel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cucușel	cucușelul	(niște) cucușei	cucușeii
genitive/dative	(unui) cucușel	cucușelului	(unor) cucușei	cucușeilor
vocative	cucușelule		cucușeilor

References

• cucușel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN