cucușor

Romanian

Etymology

From cuc +‎ -ușor.

Noun

cucușor m (plural cucușori)

1. diminutive of cuc; small coocoo

Declension

Declension of cucușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cucușor	cucușorul	(niște) cucușori	cucușorii
genitive/dative	(unui) cucușor	cucușorului	(unor) cucușori	cucușorilor
vocative	cucușorule		cucușorilor