cucuț

Romanian

Etymology

From cuc +‎ -uț.

Noun

cucuț m (plural cucuți)

1. diminutive of cuc; small cuckoo

Declension

Declension of cucuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cucuț	cucuțul	(niște) cucuți	cucuții
genitive/dative	(unui) cucuț	cucuțului	(unor) cucuți	cucuților
vocative	cucuțule		cucuților